Schema functionala a calculatorului

)


)


)


)


)

Clasificarea monitoarelor

Clasificarea monitoarelor

MONITORUL Primele generatii de monitoare au fost de tip digital , primind de la calculator toata informatia necesara afisarii sub forma de semnale TTL aparand apoi monitoarele analogice din ce în ce mai constructive . S-a diversificat oferta , perfectionându-se tehnologiile cristalelor lichide,plasma sa altele . O clasificare sumara a monitoarelor ar putea fi facuta dupa unul din criteriile : a)dupa culorile de afisare -monitoare monocrome (afiseaza doar doua culori - negru si alb/verde/galben) ; cu niveluri de gri - pot afisa o serie de intensitati între alb si negru ; monitoarele color b)dupa tipul semnalelor video *Monitoare digitale : accepta semnale video digitale (TTL) sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA si EGA . Sunt limitate la afisarea unui numar fix de culori . *Monitoarele analogice : pot afisa un numar nelimitat de culori . c)dupa tipul grilei de ghidare a electronilor în tub *Cu masca de umbrire : ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzatoare de pe ecran este realizata de o masca metalica subtire prevazuta cu orificii fine *Cu grila de apertura : în locul mastii de umbrire se afla o grila formata din fibre metalice fine , verticale , paralele , bine intinse si foarte apropiate intre ele.Calitatea acestor monitoare este superioara . d)dupa tipul constructiv al ecranului *Monitoare cu tuburi catodice coneventionale (CRT) , sunt cele mai ieftine si mai performante de pe piata . Prezinta diferite variante , cele mai întâlnite fiind shadowmask CRT si tuburile Trinitron , cu grila de apertura *Dispozitive de afisare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale lichide) si PDP(Plasma Display Panel) . Sunt utilizate la laptopuri , fiind net inferioare monitoarelor clasice. *Ecrane tactile - adauga posibilitatea de selectare si manipulare a informatiei de pe Monitorul este un dispozitiv de iesire care afiseaza imagini si text. Ca orice alta componenta a calculatorului el primeste informatii de la o sursa de date. In cazul acesta el primeste informatia de la placa video care la unele calculatoare este inclusa in placa de baza, dar in general este o placa de extensie.Exista mai multe tipuri de monitoare: cu tub (CRT), cu cristale lichide (LCD), cu plasma. Monitoarele CRT sunt alcatuite dintr-un tub care are la un capat un tun cu electroni. La celalalt capat el are un ecran cu un invelis de fosfor. El functioneaza pe baza bombardarii ecranului cu electroni astfel afisindu-se punctele de diferite culori numite pixeli. In momentul in care pelicula de fosfor este bombardata de electroni ea emite lumina, dar aceasta lumina dureaza foarte putin si deci ecranul trebuie bombardat in continuare acest proces numindu-se reafisare. O proprietate a monitoarelor este rata de reafisare care se mai numeste si frecventa. Majoritatea monitoarelor au o rata de reafisare de aproximativ 70Hz adica el afiseaza 70 de imagini pe secunda. Monitoarele CRT sunt de doua tipuri: unele bombate care deformeaza usor imaginea si unele cu tehnologie Trinitron care sunt curbate pe orizontala dar plate pe verticala. Cele Trinitron ofera o calitate a imaginii mult mai buna, dar din pacate realizarea lor costa mai mult si astfel ele devin mai scumpe. Monitoarele LCD au in general o rezolutie mai slaba decat cele CRT, dar nu emit radiatii si consuma mult mai putin (aproximativ 5 watt fata de 100 watt la cele cu tub) ceea ce le face mai scumpe. Acestea au o tehnologie diferita de functionare: un fascicul de lumina trece prin filtre speciale care o transforma in culorile rosu, verde sau albastru, iar electricitatea le directioneaza la fiecare celula. Aceste celule contin cate 3 pixeli care au valorile culorilor rosu, verde si albastru (RGB). In general monitoarele cu ecran plat sunt folosite la laptopuri pentru ca ocupa mult mai putin spatiu, dar producatorii de monitoare au preluat tehnologia si au realizat monitoare LCD si pentru desktop-uri. Diagonala ecranului la monitoarele LCD poate ajunge pana la 42 inch in timp ce la monitoarele CRT ajunge pana la 21 inch. In general rezolutia la ambele monitoare poate ajunge pana la 1280x1024 de pixeli, dar sunt si monitoare performante care pot ajunge pana la rezolutia de 1600x1280 de pixeli. Tehnologiile de realizare a ecranelor LCD au la baza doua tehnologii majore: DSTN si TFT. Tehnologia DSTN (Dual-Scan Twisted Nematic) consta in utilizarea mai multor straturi.

Unităţi de masură a informaţiei

Unităţi de masură a informaţiei

  În informatică, un bit (simbol: b) este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. Un bit este cantitatea de informaţie necesară pentru reducerea incertitudinii la jumătate. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit („cifră binară”), într-un articol din 1958, scris pe vremea când lucra cu  John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. În acelaşi timp în limba engleză a bit înseamnă „un pic”, „puţin”, „o mică parte din ceva”; astfel pentru vorbitorii de limbă engleză cuvântul bitare şi un sens intuitiv.

    Formal, memoria internă este considerată o structură liniară (mi)i.>0, mi fiind 0 sau 1 cu semnificaţia “stins », respectiv “aprins” şi reprezintă o poziţie binară, numită bit (binary digit). Prin urmare, o succesiune de biţi poate fi utilizată pentru stocarea de informaţii convertite în poziţii binare. 

   Unitatea de masură pentru memorie este byte-ul (octet-ul) şi reprezintă o succesiune de 8 poziţii binare, de exemplu 0 1 0 1 0 1 1 1.

• 1b = 8 biţi sau 1o = 8 biţi. Multiplii byte-ului sunt:

 1 Kb = 1024 b = 210 b ; 1 Mb  = 1024 Kb =220 b ; 1 Gb  = 1024 Mb = 230 b.

    Din punct de vedere logic, memoria internă a unui calculator este organizată în blocuri de memorie, 1 bloc = 64 Kb, aceste blocuri având destinaţii precise în stocarea informaţiilor pentru buna funcţionare a calculatorului sub un sistem de operare adecvat.

• ¡ 1 cuv. = 4 biţi;

• ¡ 1 cuv. = 8 biţi = 1 b;

• ¡ 1 cuv. = 16 biţi = 2 b;

• ¡ 1 cuv. = 32 biţi  = 4 b.

    În acest sens, până în prezent sunt cunoscute următoarele generaţii de microprocesoare:

• ¡ gen. 1 - mP tip 4004, 8008, 1w = 4 biţi ( dupa anul 1971 );

• ¡ gen. 2 - mP tip XT 8080, 1w = 8 biti ( dupa anul 1974 );

• ¡ gen. 3 - mP tip AT 8088, 8086, 80186,80286, 1w = 16 biţi ( dupa anul 1978; in 1981 apare PC ; in 1982 apar 80186, 80286);

• ¡ gen. 4 - mP tip AT 80386, 1w = 32 biţi ( anul 1985 ); 

• ¡ gen. 4,5 - mP tip 80486, 80586(Pentium), 80860, RISC-I860, etc.,1w = 32 biţi(după anul 1989; 80486 înglobează şi coprocesorul matematic 80387;1993-586 ).

   Un rol important în utilizarea memoriei interne şi in procesul de prelucrare a informaţiilor are conceptul de cuvânt de memorie (word), acesta fiind de fapt o unitate de masură (unitate de adresare)  în sistemul de coordonate (adrese) ataşat unei memorii interne având o anumită 

organizare logică, de exemplu în blocuri.

   În evoluţia sistemelor de calcul, capacitatea cuvântului de memorie a fost variabilă şi a determinat creşterea performanţelor acestora, în acest sens este cunoscută clasificarea microprocesoarelor în generaţii funcţie de capacitatea cuvântului de memorie utilizat.

   Pe masura ce tehnica evolueaza, cantitatea de informatie stocata si procesata creste. Iata lista unitatilor de masura. Dupa cum puteti observa suntem de-abia la inceputul spectrului.

1 Bit = Binary Digit
8 Bits = 1 Byte
1024 Bytes  = 1 Kilobyte = 1,024 bytes
1024 Kilobytes  = 1 Megabyte  = 1,048,576 bytes
1024 Megabytes  = 1 Gigabyte = 1,073,741,824 bytes
1024 Gigabytes = 1 Terabyte = 1,099,511,627,776 bytes
1024 Terabytes = 1 Petabyte = 1,125,899,906,842,624 bytes
1024 Petabytes = 1 Exabyte = 1,152,921,504,606,846,976 bytes
1024 Exabytes = 1 Zettabyte = 1,180,591,620,717,411,303,424 bytes

...

LEGĂTURA DINTRE PARTEA FIZICĂ ŞI CEA LOGICĂ

 În computere biţii au şi o implementare materială, fizică. Această implementare concretă nu este însă standardizată (nu este la fel pentru toate computerele). Un exemplu la un computer trecerii curentului printr-un anume punct i se asociază cifra binară 0, iar lipsei curentului cifra 1. La alte computere asocierea aceasta poate fi inversă.

O structură de opt biţi formează un octet, numit şi bait, de la cuvântul englez byte, cu simbolul O respectiv B. O cantitate de informaţie de 2¹⁰=1024 octeţi poartă denumirea (inexactă) de 1 kilooctet (1 kO, 1 kB).

   Se recomandă însă folosirea acestor unităţi numai în forma de singular: 8 bit (nu 8 biţi) şi 1024 bait (nu 1024 baiţi).

Denumirile exacte, corecte, dar încă puţin răspândite, sunt:

• 2¹⁰ = 1024 octeţi = 1 KiB (1 Kibibait).
• 1000 octeţi = 1 kO (1 kilooctet).

Tipurile de calculatoare

TIPURI DE SISTEME DE CALCUL

In evaluarea unui sistem de calcul, sunt luate in discutie urmatoarele performante:

·         dimensiunea memoriei interne;

·         viteza de prelucrare;

·         numarul de procesoare; 13955ylk18qbj9v

·         dimensiunea memoriei externe;

·         numarul maxim de utilizatori;

·         costul.

Calculatoarele se clasifica dupa mai multe criterii: lb955y3118qbbj

·         domeniul de utilizare;

·         modul de reprezentare a datelor;

·         performantele.

1. In functie de domeniul de utilizare, exista doua tipuri de calculatoare:

·         calculatoare specializate care pot fi folosite numai pentru rezolvarea unui domeniu restrans de probleme;

·         calculatoare universale care asigura rezolvarea unei game foarte variate de probleme cu ajutorul unor programe aplicative diverse.

2. Dupa modul de reprezentare a datelor, calculatoarele sunt de doua tipuri:

·         calculatoare analogice, care creeaza modelul matematic al unui sistem fizic real caracterizat de anumite marimi fizice care sunt reprezentate si manipulate cu ajutorul circuitelor electronice. Operatiile matematice sunt reproduse cu ajutorul caracteristicilor electrice ale diferitelor elemente de circuit: rezistente, capacitati, tensiuni, etc. Calculatorul este format din blocuri functionale care se conecteaza intre ele pentru a rezolva problemele reale ale sistemului fizic. Datele de intrare sunt furnizate continuu cu ajutorul unor echipamente, care le preiau din sistemul fizic real. Calculatoarele analogice sunt folosite pentru conducerea unor procese sau instalatii.

·         calculatoare numerice, care efectueaza calculele cu informatii reprezentate in cod binar. Prelucrarea se face pe baza unui program memorat care descrie algoritmul de lucru. Aceste sisteme sunt utilizate in diferite domenii, pentru solutionarea unor probleme care necesita calcule laborioase cu multe date si analiza unui mare numar de variante, intr-un timp scurt.

In functie de performante, calculatoarele numerice se clasifica in:

·         supercalculatoare (calculatoare mari);

·         mainframes (calculatoare medii);

·         minicalculatoare (calculatoare mici);

·         microcalculatoare (calculatoare micro).

1. Microcalculatorul este cel mai simplu sistem de calcul, dotat cu un singur procesor, care poate fi utilizat de un singur utilizator.

2. Minicalculatorul poate fi folosit simultan de mai multi utilizatori (20-50 de terminale formate din tastatura si display) si are tot un singur procesor. Minicalculatoarele au evoluat spre superminicalculatoare (VAX, SUN), care sunt folosite ca servere de retea.

3. Mainframe-ul este un sistem cu putere mare de calcul. Acesta poate fi utilizat simultan de foarte multi utilizatori si permite conectarea mai multor sute de terminale. Este dotat cu unul sau doua procesoare puternice pentru executarea calculelor si mai multe procesoare de putere mica, pentru administrarea transferurilor de date cu memoria externa. Este folosit in aplicatiile de gestiune economica, in intreprinderi foarte mari, in universitati si in agentii guvernamentale mari. Ceea ce deosebeste un mainframe de un superminicalculator, este capacitatea memoriei externe si domeniul de aplicabilitate (superminicalculatoarele sunt folosite in aplicatii de timp real, iar mainframe-ul in prelucrarea tranzactiilor si costurilor).

4. Supercalculatorul este un sistem cu o putere foarte mare de calcul. Lucreaza in regim multiuser, permitand conectarea mai multor sute de terminale. Poate avea mai multe procesoare foarte rapide pentru efectuarea calculelor si un numar si mai mare de procesoare mai lente, pentru administrarea transferurilor de date.

Retele de calculatoare

 Retelele de calculatoare au aparut din necesitatea partajarii datelor, si a resurselor hardware, existente intr-o societate intre mai multi utilizatori. În fiecare societate existau un numar oarecare de calculatoare, fiecare lucrând independent. Cu timpul acestea, pentru a putea fi utilizate intr-un mod mai eficient, au fost conectate impreuna prin intermediul unor dispozitive, dând astfel nastere la o retea. O retea reprezinta un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie, asigurându-se in acest fel utilizarea in comun de catre un numar mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software si aplicatii de baza) si informationale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate. De asemenea mai putem spune ca printr-o retea intelegem o colectie de calculatoare autonome interconectate intre ele.

Cel mai des utilizat tip de retea este cea  cu server (calculator performant ce are in sarcina transferul de date in interiorul retelei si in afara ei) retea STEA= fiecare calculator se conecteaza la server prin intermediul unui unic dispozitiv (router, switch) 

Fiecare server se identifica in mod unic intre celelalte prin intermediul unui IP (cod de numere). 

Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare şi deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice şi de fibră de sticlă, cabluri submarine, şi terminând cu legături prin radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroşii ca de ex. IrDA sau chiar prin intermediul sateliţilor. Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se referă la natura fizică a cablului folosit şi la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în reţelele Ethernet se numeşte CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dacă drept mediu fizic sunt utilizate undele radio, atunci reţeaua se numeşte reţea fără fir (wireless).

Reţelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri: LAN, MAN, WAN şi, ceva mai nou, PAN. Reţelele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceeaşi clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN (Wireless LAN). Reţele de mare întindere geografică, de exemplu între 2 oraşe, pe o ţară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc(WAN). Reţelele particulare de tip WAN au fost iniţial foarte costisitoare. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicaţie Internetul - acesta este universal şi public, deci nu foarte controlabil de către un utilizator, dar foarte convenabil ca preţ. În sfârşit, PAN înseamnă Personal Area Network - o reţea de foarte mică întindere, de cel mult câţiva metri, constând din aparatele interconectabile pe care o persoană le poartă cu sine, ca de exemplu telefon mobil, player MP3 sau aparat de navigatie portabil 



Reţeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări nucleare. Reţeaua este bazată pe grafică, fiind folosit un limbaj special, HTML (Hypertext Markup Language – limbaj de marcare pentru hipertext). Cu un click pe textul sau imaginea grafică cu o anumită codificare se ajunge la alte documente denumite pagini Web (Web pages), unde se pot vedea imagini, text, videoclipuri, se pot asculta mesaje vocale. Pe ecranul propriului calculator pot fi aduse imagini din toată lumea sau informaţii referitoare la orice domeniu de activitate

Primul APPLE

Primul Machintosh si primul Laptop Mac plus bonus…Cerceteaza !!!!

Macintosh 128K – Primul Macintosh (1984)

Data lansarii : 24 Ianuarie, 1984
Pretul la lansare : 2495 $
Intreruperea productiei : 1 octombrie 1985
Sistemul de operare : 1.0, 1.1, 2.0, 2.1, 3.0, 3.2
Procesor : CPU Motorola 68000 @ 8 MHz

Memorie : 128 KB
Primul Machintosh, 128 Machintosh a fost introdus in data de 24 ianuarie 1984, a fost primul computer personal cu succes comercial si oferea un mouse si o interfata grafica, decat o interfata “linie de comanda”. Carcasa acestuia continea un monitor de 9 inch (23 cm) si venea impreuna cu o tastatura si un mouse. Un mic spatiu in partea de sus i-a permis posesorului acestui calculator personal posibilitatea de a-l muta sau a-l cara. S-a vandut la pretul de 2495 $. La configuratiile de astazi , specificatiile lui tehnice sunt de tot rasul.  Cu monitorul incorporat, un monitor alb-negru, o singura unitate de disc 3.5-inch floppy disk si fara nici un alt mediu de stocare. Unitatea nu dispunea de nici un ventilator de racire.
Machintosh a fost proiectat sa atinga performantele grafice, care pana atunci erau atinse doar de unitati ce costau peste 10 000 $ la un pret accesibil clasei de mijloc.

Powerbook “Primul Laptop Mac “(1991)

Data lansarii : 21 octombrie, 1991
Pretul la lansare : 2300 $
Intreruperea productiei : 3 septembrie 1992
Sistemul de operare : 6.0.8L, 7.0.1–7.5.5
Procesor : CPU Motorola 68000 16 MHz
Memorie : 2 to 8 MB
PowerBook 100 a fost modelul low-end din primele trei lansari simultane PowerBooks. Procesorul si memoria erau foarte asemanatoare cu cele ale predecesorului sau (Macintosh Portable (1989) ). In octombrie 1991, Apple a lansat primele trei PowerBooks : low-end PowerBook 100, PowerBook 140 , precum si high-end PowerBook 170. Aceste produse au provocat agitatie in industrie, cu carcasele lor compacte de culoare gri inchis, utilizarea unui trackball si pozitionarea inteligenta a tastaturii cu locul lasat special pentru relaxarea palmei de fiecare parte a trackball-ului. Pana atunci calculatoarele PC portabile aveau tendinta de a nu lasa acel spatiu de fixare a podului palmei si tastatura se intindea pe toata suprafata . Atunci aceasta noua configuratie standard a surprins, ca mai tarziu sa fie folosita de toti producatorii de PC-uri portabile.
Si acum……..bonusul acestei postari:

Apple 1 – Primul Computer Apple (1976)

Pe data de 01.04.1976, Apple condus de Steve Jobs, Steve Wozniak si Ronald Wayne, a hotarat sa vanda primul calculator personal , Apple I . Acesta a fost construit manual de Wozniak si prezentat publicului pentru prima data la Homebrew Computer Club. Apple I era compus dintr-o placa de baza (cu procesor, memorie RAM si chipseturi de baza pentru text-video) , ceea ce este mult mai putin decat ce e azi considerat un calculator personal complet. In iulie 1976, Apple I a fost pus la vanzare la pretul de 666,66 dolari. Steve Wozniak, co-fondator Apple Computers declara mai tarziu “Primul Apple a fost doar unul dintre apogeurile vietii mele” . Pe data de 1 aprilie (Ziua Pacalelilor) cand au lansat Apple I , a fost fondata si compania Apple Computer. Apple I a fost primul computer “single circuit board” . A venit cu o interfata video , 8k de RAM si o tastatura.
Sistemul incorpora si cateva componente econimice, incluzand procesorul 6502 ( Conceput de Rockwell si produs de MOS Technologies) si dynamic RAM. Ca o ultima adaugare, pana in 1984 , Apple a fost impotriva machintosh.